Între incertitudine și sens: perspectiva unui profesor
Cuvinte cheie:
planificare, grevă, profesor, orar, boicot, normă didactică, salarii, posturi, materii, arii curriculare, obiective educaționale, evaluare.
Stare de spirit dorită:
asumare, optimism, adaptare, detașare, energie, zâmbet, echilibru.
Stare de spirit reală:
frământare, neîncredere, deziluzie, nervozitate, acceptare, asumare.
Când începutul de an școlar stă sub semnul incertitudinii și vine cu o doză mare de impredictibilitate, când conștiența faptului că acum, pentru dascăli, back to school presupune ca, mai mult să fie realizat cu mai puțin, dincolo de sentimente, ești pus la nivel cognitiv în fața unor alegeri. Și nu despre alegerea să rămâi în sistem și să continui în aceste condiții sau să-ți aduci contribuția într-un context mai primitor, mai prielnic, e vorba. Ci despre ce alegi să faci în aceste condiții, în sistemul care te-a primit (cu unele rețineri, probabil) la un moment dat. Poate ți-a dat posibilitatea să te dezvolți, să contribui, să-ți lași amprenta, iar munca ta să fie cu rost. Momentan acest sistem pare să fii decis (sau a lăsat pe alții să decidă) că vei face față indiferent de circumstanțe și că, indiferent de condiții, dedicarea ta, calitatea muncii tale nu au cum să fie afectate. Mai mult, demnitatea ta nu poate fi știrbită.
Ce ar putea sau ar trebui să mai motiveze, într-o astfel de realitate, un dascăl aflat în primii ani de carieră, ori la apogeul carierei? Ce l-ar mai determina să modeleze, să aducă valoare, să motiveze la rândul lui, să educe? Mai are dascălul un rol decisiv în devenirea generației actuale de elevi?
Oricât de retorice par întrebările, ele au nevoie de răspuns și încă unul urgent, concret. La fel cum clasele, școlile au nevoie de echilibru, de stabilitate, de armonie, lucruri care lipsesc din cele mai multe contexte frecventate de elevi. La fel cum, la nivel individual, nevoia de model, de observator, de ascultător, de mentor, sunt nevoi stringente, iar “posturile” așteaptă să fie ocupate.
Cu siguranță, printre cei care nu au abandonat (încă) sau poate doar nu au găsit alternativa, vor fi unii (poate majoritatea) care au suficient curaj să se lase provocați de realitatea școlii, a învățământului în general și care în strădaniile lor vor fi găsit răspuns(uri) la întrebări, soluții, chiar și provizorii, la unele probleme și alternative la limitări. Și înarmați cu răbdare, cu o glumă bună spusă la momentul potrivit, cu vreo inovație sau curiozitate despre care au citit într-un miez de noapte, “vor atinge” și pe cel mai necooperant dintre participanții la acest proces complex. Astfel, reîntoarcerea dascălului la școală anul acesta va avea scop, va capătă sens, iar instabilitatea, măcar în parte, va fi echilibrată de prezența lui.
Profesor Adina Schelenka
Photo by Shubham Sharan on Unsplash