Proiectul cu empatie: Încurajare
“Prin complimente sau cuvinte de încurajare, iubirea se comunică extrem de puternic.”
Cea mai mare parte a timpului o petrecem la locul de muncă și din păcate ce mai rămâne, încercăm să îl oferim celor dragi. Ținând cont de faptul că petrecem atât de mult timp la birou printre colegi, ți-ai pus vreodată întrebarea dacă nu cumva Dumnezeu te-a așezat acolo pentru a avea un impact semnificativ?
De cele mai multe ori parcă timpul este prea puțin pentru câte ne-am propus să realizăm și uneori ni se întâmplă să facem totul în grabă. Să ne pregătim ceașca de cafea sau ceai și să ne începem activitatea, cu gândul că încă o zi se va sfârși și vom pleca liniștiți spre casele noastră să ne odihnim, satisfăcuți fiind de faptul că ne-am îndeplinit obiectivele pentru ziua respectivă. Cu tot focusul asupra task-urilor noastre, pierdem din vedere faptul că suntem înconjurați de mulți colegi care deși afișează un zâmbet frumos și larg sau o atitudine profesionistă pot ascunde o durere sau o frustrare având o stringentă nevoie de încurajare. Momente ca acestea sunt potrivite pentru a pune în practică tot ceea ce ne-a învățat Scriptura (vezi Ieremia 29:11-13).
Oamenii care L-au întâlnit pe Hristos și au fost mântuiți nu pot sta nepăsători față de cei din jur și nu pot păstra doar pentru ei ceea ce au primit din partea Lui, fie că ne aflăm între prietenii de la biserică, fie că suntem în pauză cu colegii. Ca și creștini autentici, avem obligația morală de a trata cu empatie, înțelegere și înțelepciune pe oricare dintre aceștia.
“Din experiența personală, pot spune că noi, ca și creștini, suntem văzuți ca un ‘refugiu’ de către colegi și nu de puține ori mi s-a întâmplat să fiu persoana la care colegii mei au căutat acceptare și o vorbă bună.”
Pentru cei mai mulți dintre noi, provocarea cea mai mare este să acceptăm că pentru un moment ar fi bine ca lumina reflectoarelor să fie luată de pe noi și de pe aptitudinile de la locul de muncă, să ignorăm faptul că în fiecare zi vrem să fim mai buni și să renunțăm pentru moment la luptele pentru ierarhie. În momentele sensibile, încărcate emoțional, Dumnezeu ne cheamă să ne dezbrăcăm de EGO-ul nostru și să începem să simțim și să înțelegem trăirile celor din jurul nostru. De multe ori este dificil, pentru că ori nu ne identificăm cu cauza, ori trauma este prea puternică, noi simțindu-ne neputincioși, ori pur și simplu nu suntem suficienți de puternici spiritual încât să facem față. În acest ultim caz, rădăcina problemei poate fi undeva în trecutul sau prezentul nostru, iar întrebările cele mai potrivite ar fi: “Cu ce inimă am început astăzi ziua la serviciu?,” “Care e relația mea cu Dumnezeu în ultima vreme?,” sau “Cât timp îi dedic Lui Dumnezeu, arătându-L colegilor mei la locul de munca?”
Punând toate aceste întrebări, ajungem în punctul în care realizam că viața noastră spirituală poate fi o piedică majoră în procesul de încurajare al colegilor noștri.
Cum am putea încuraja practic?
În primul rând, asigură-te că ținuta, pregătirea profesională și mai ales modul în care îți îndeplinești sarcinile la serviciu, te poziționează într-o lumină bună în fața colegilor tăi.
Fii pregătit să oferi o mână de ajutor chiar dacă asta ar însemna să stai peste program.
Cunoaște-ți limitele, nu vei putea interacționa la modul personal cu toți colegii din jurul tău.
Fii atent la detaliile mici și personale ale colegilor, astfel le vei demonstra că îți pasă.
Dimineața la cafea, transformă conversatiile lungi în discuții eficiente și personale.
Renunță la o parte din timpul tău de odihnă atunci când colegul tău are ceva pe suflet.
“Nu e treaba ta să ai succes, ci să faci bine ceea ce faci!
De restul se ocupă Dumnezeu!”
Adelina - Economist
Care sunt câteva moduri practice prin care îți poți încuraja colegii de muncă săptămâna aceasta?
Photo by Brooke Cagle on Unsplash
Photo by David Kiriakidis on Unsplash